2002... Lume noua, atitudine
noua, orizonturi noi, capul proaspat scos din gaoace. Toate astea dupa cativa
ani destul de grei, incarcati de de toate prin care nu stii cum sa treci, peste
care nu stii cum sa treci.
2006... O noua perspectiva asupra
a tot ceea ce te inconjoara, o perspectiva spe noi orizonturi, mult mai largi
decat cele de pana atunci, pregatit sa iei in piept tot ce ar indrazni sa iti
apara in cale.
2009... Lumea e a ta, scoala
vietii e din ce in ce mai complexa si mai bine inradacinata, reflexele mai
ascutite ca niciodata, savoarea intamplarilor este cea mai puternica pe care ai
simtit-o in anii care au trecut, nu ai regrete
si abia astepti sa vezi ce te asteapta in continuare. Nu depinzi de nimeni,
nimeni nu depinde de tine, picioarele sunt infipte in pamant asa cum nu au fost
vreodata. Increderea este la cote maxime, iar lumea este a ta. Toata.
Indiferent ce iti da, indiferent ce ii dai inapoi.
Dar uite ca vine si 2013. Un 2013
care deschide ochii si retina este izbita de ce vede. De fapt este izbita de ce
NU vede. Unde sunt orizonturile lui 2002? Unde sunt tupeul si siguranta lui
2006? Dar reflexele, intamplarile, lumea, independenta si oamenii lui 2009?
Cum se face ca un an care ar fi
trebuit sa fie treapta urmatoare pe scara inceputa acum multi ani este treapta
a carei raceala intrerupe lancezeala instaurata pe nesimtite?
Insa 2013 are o raza. O raza care
in anii mai sus enumerati nu era. Raza care nu schimba, ci raza care ajuta la
schimbare, care instiga la schimbare, raza pentru care nicio culme nu e prea
inalta pentru a ajunge la ea.
Raza care va face ca 2014 si anii
care vor urma sa gaseasca ceva langa care va fi mandra sa razbeasca.
Oare cati pustani trecuti prin ani sunt? In adevaratul sens al
cuvantului... Si cati dintre ei au gasit acea raza care sa-i readuca acolo unde
trebuie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu