Joaca vechi-nou... Doar un cerc
vicios pe care doar vointa il poate sparge. Vechiul este temelia noului, iar
noul este un produs al vechiului. Sunt legate, sunt dependente, se alearga, ne
innebunesc, ne trezesc amintiri, regrete, fac zambete sa infloreasca si frunti
sa se increteasca.
Avem o camera, un pat si o
usa. Dupa ce deschizi usa nu stii ce te asteapta, iar in pat e bine si caldut.
Dar poate dupa ce deschizi usa gasesti ceva si mai bun. Sau poate gasesti ceva
mai rau. Nu se stie. Vechiul, care nu deschidea usa, ci sarea direct prin ea si
ateriza in picioare, acum a ajuns sa nici nu mai coboare din pat... De ce? Nu
se stie. Mai ales cand intrebarea „de ce” (cea mai grea intrebare posibila) nu
isi gaseste nu isi gaseste un raspuns, un raspuns pertinent, cu argumente
solide. Acum el a devenit Nou.
Ce-l facea pe Vechi sa sara
prin usa si sa aterizeze in picioare? Increderea in sine, siguranta, nepasarea,
inconstienta, poate. Ce il face pe Nou sa nu se mai ridice din pat? Lipsa de
incredere, confortul asternutului, nesiguranta, neasumarea riscurilor, frica de
schimbare, teama de nou, spaima unui esec, stideala fata de ziua de maine.
FRICA...
Atat de putine motive pentru
care trecea prin usa si atat de multe motive pentru care nu o mai face... De multe ori buturuga mica rastoarna carul mare. Insa uneori carul poate fi prea
mare pentru o buturuga, ori buturuga, din cauza nefolosirii, s-a tocit cam mult
de-a lungul anilor.
Dar, ca dintr-o Cutie a
Pandorei inchisa in ultimul moment, apare vointa. Vointa care muta munti, care
inlatura tot ce-i sta in cale, care da incredere orbeasca si bine inradacinata,
vointa incrancenata care face frica sa paleasca.
Iar cand frica este tinuta in
frau, nimic nu mai pare imposibil, totul se asterne la picioarele Noului la fel
ca odinioara la picioarele Vechiului. Si asa Nou invata cea mai importanta lectie
de la Vechi: nu uita vreodata cine esti si de ce esti in stare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu