Punctele de suspensie...

Le urasc! Da, urasc punctele de suspensie. Unii isi urasc job-ul, altii isi urasc conditia, multi urasc tot ce le vine la indemana, cu sau fara motive, mai mult sau mai putin intemeiate. Fiecare trebuie sa aiba ceva de urat. Asa ca eu mi-am ales punctele de suspensie.

De ce? Simplu: ele sunt Iuda interiorului. Tradeaza. Tradeaza nesiguranta, ezitarea, sovaiala, fofilarea, incercarea de a evita. Este singurul semn de punctuaţie care nu te priveşte in ochi.

Multi veti zice ca sunt nebun, dar da, oricine si orice trebuie privit in ochi. Si cand contactul vizual este intrerupt sau nesigur, atunci stim ca ceva este in neregula. Asa si cu punctele de suspensie. Ele ne arata cand ceva e pe cale sa se duca de rapa.

Partea cea mai proasta este ca ele sunt folosite din ce in ce mai des, chiar si acolo unde nu-si au rostul. Si nu ma refer la gramatica, ei i s-a pus cruce demult. Ma refer la mesajul transmis. Un element atat de mic, cu o insemnatate atat de mare...

Da, le-am folosit. Si le folosesc in continuare. Si cu cat le folosesc mai des, cu atat le urasc mai mult. De fiecare data cand mana incepe sa tremure pe tasta care creeaza monstrul semnelor de punctuatie imi doresc sa folosesc altceva acolo. Dar oare este ceva care sa denote mai multa nesiguranta decat ele?

„De ce sa pun pucte de suspensie? Vor vedea cat de nesigur sunt, imi vor simti slabiciunea, se vor folosi de ea”... Dar aici intervine nepasarea, care iti da putere: „Nu imi pasa, sa vada! Ma pot apara! Tot cu indiferenta si nepasare!”. Insa nepasarea este o arma periculoasa. Puternica, dar periculoasa... O arma care schimba, o arma care taie, o arma care daca a pus stapanire pe tine nu mai scapi din ghearele ei. Si nu ma refer la tine – cel pe care il vede toata lumea. Ma refer la tine – cel pe care il vezi tu, cel pe care te bazezi tu, cel care iti da putere sa treci peste orice.

Atentie mare la punctele de suspensie, ele pot aduce OBOSEALA...